Sabat de Sabat cativa tineri se sacrifica pentru ca lumina sa fie reglata, conexiunea la internet sa functioneze, sunetul sa fie clar si imaginea limpede. Ei fac posibila transmisia in direct. Sunt curiosi mereu sa vada cati dintre dumneavoastra ne urmaresc in direct. Stim ca aproximativ 120 de persoane ne urmaresc in medie in direct in fiecare Sabat. Cativa dintre dumneavoastra ne-ati transmis feedbackul prin intermediul formularului de contact. Va multumim.

Pentru cei care fac posibila transmisia, dar si pentru cei ce ne urmaresc am strans ceva statistici legate de activitatea acestei pagini web:

• Pe parcursul celor trei luni am inregistrat 2,298 vizitatori unici si 8,570 accesari.
• Ziua cu cei mai multi vizitatori unici a fost 20 martie, ziua festivalului “Hristos Traieste” cand ne-au vizitat 323 de persoane. Atunci s-au inregistrat si cele mai multe accesari: 680.
• 50.92% dintre vizitatorii nostri provin din cautari (Google) prin cautari ca “biserica torrejon” “torrejon sion” sau “19-20 martie festival de muzica hristos traieste”. Restul vizitatorilor provin din accesari directe.
• 70.72% din vizitatori sunt din Spania, 24.06% din Romania. Cele 5 procente ramase se impart intre Franta, Statele Unite, Italia, Austria si Germania.
• Cum este si normal, mai ales din cauza ca momentan pagina se bazeaza pe transmisia in direct si arhiva video, cele mai multe accesari se inregistreaza sambata si vinerea.
• Cel mai vizualizat video din arhiva este Botezul din data de 8 mai cu 5920 reproduceri. Il urmeaza cele trei video de la festivalul “Hristos Traieste” din 20 martie cu o medie de 2300 de reproduceri.

Va multumim tuturor pentru ca ne sunteti aproape in fiecare Sabat prin vizita pe site. Dorim sa ne fiti aproape si prin rugaciunile dumneavoastra.

Echipa Adventist.es

Remus Soare

Ca să nu uiți că pentru tine-am purtat haină
Peste dumnezeiesc veșmânt,
Ocară de scuipat pe-obraz străpuns cu un sărut,
Cunună de păcat pe capul necărunt
Și cruce peste spatele durut,
Să ne-ntâlnim, te-aștept, la Cina cea de taină
Ca un cuminecat și-un renăscut.

Ca să nu uiți ce-nseamnă stânsul în brațe-al crucii
Pân’ la dumnezeiesc oftat,
Plesniri de bici scriind torturii inm pe spate-nsângerat
Și un Neprihănit făcut păcat,
Soldații întrebând la sorți pentru-a Lui haină,
Să ne-ntâlnim, te-aștept, la Cina cea de taină
Ca un a toate Iertător și un iertat.

Când ții fărâma pâinii în palme nestrăpunse
În amintirea vremii de-mpăcat,
Gândește-te la stâncile desprinse,
La ziua când străluminarea în beznă s-a-mbrăcat
Sau la perdeaua ce s-a despicat
Și hai să ne-ntâlnim la Cina cea de taină
Eu în cutremur, tu cutremurat!

Vor participa grupuri vocale din biserici adventiste din Madrid si Castellon. Din juriul festivalului vor face parte profesorul Laurentiu Ionescu de la Institutul Teologic Adventist de la Cernica si profesorii Gunter Ricker si Sonja Landsgesell de la institutul Teologic Sagunto.

Evenimentul va fi transmis in direct pe Adventist.es.

Programul evenimentului este urmatorul:

• Vineri 20:00-21:00

• Sâmbătă 9:00-10:30

• Sâmbătă 11:00-12:00

• Sâmbătă 18:00-19:30

Ieri am inceput acest drum, si l-am inceput destul de promitator. Ati putut urmari programele bisericii nostre (Sabat dimineata si dupaamiaza) in direct si aproximativ imediat dupa terminarea transmisiei live puteati viziona inregistrarea in cadrul arhivei video. Era important pentru noi sa putem sa transmitem si sa arhivam online programele noastre si inceputul este cat se poate de promitator. Bineinteles lipseste continutul anumitor pagini ale siteului, insa din mers ele vor deveni realitate. Vom imbogati pagina cu articole, stiri, anunturi legate de biserica locala cat si de cea mondiala, si cu evenimente organizate de catre noi.

In ciuda unui inceput neanuntat au fost cativa dintre voi, aproximativ 100, care in cursul zilei de ieri au trecut pe-aici fie sa ne urmareasca live, fie sa rasfoiasca noua pagina web. Pentru ca ne-au transmis incurajarile si opiniile lor, le multumim. Deasemeni, multumirea noastra se intreapta si inspre cei care in fiecare sambata de azi iniante ne vor fi alaturi.

Echipa Adventist.es

Din gradina Eden transmitem din neam în neam boala blamării. A devenit cultura în care trăim. Fiecare blamează pe fiecare pentru ceva. Întotdeauna altul e vinovat de ceea ce se întâmplă rău. Critica este probabil păcatul cel mai răspândit între creştini. E o pasiune pe care ne-o îngăduim fără a avea prea mult simţământul de vinovăţie întrucât o exercităm în ambalaje atent deghizate. De cele mai multe ori ia forma preocupării pentru binele „lucrării”. Alteori ia forma exprimării interesului pentru binele personal al celui pe care îl punem la index. În aceeaşi rostire putem să ne rugăm pentru el şi totodată să-l criticăm ca la carte. Ce ziceţi de o rugăciune de felul: „ … Şi te mai rugăm, Doamne, să ai grijă de pastorul nostru. Ajută-l Tu să capete mai multă experienţă şi înţelepciune şi dă-i pricepere ca să poată înţelege timpului pe care îl trăim. Nu-l lăsa pradă descurajărilor. Pune în el dorinţă de studiu şi ajută-l să primească darul rugăciunii şi încurajării. Şi mai presus de toate fă-l să înţeleagă că noi îl iubim şi îl vom sprijini dacă vreodată ne-o va cere! Amin! Amin!”. Poţi acuza de rea intenţie pe cineva care se roagă pentru pastorul lui? Şi cu toate acestea i-a dat de înţeles că ar cam trebui să se mute. Nu ştiu dacă vreo astfel de rugăciune a fost rostită vreodată dar am constatat că există actori care se joacă pe scena bisericii cu lucrurile sfinte.

Unii folosesc dreptatea ca unică măsură pentru judecata altora, în timp ce pentru ei, când sunt judecaţi, cer „o îndoită măsură” de milă. Foarte rar ne scanăm pe noi înşine cu aceeaşi minuţiozitate cu care îi trecem pe alţii prin aparatul cu raze X al criticii şi cărpănoşeniei noastre. Radarul acesta cu care căutăm greşelile altora aduce însă foarte mari prejudicii asupra utilizatorului. Cu cât nu încetăm să-i judecăm pe alţii, cu atât devine mai dificilă slujba de a ne judeca pe noi înşine, aşa cum ne-a cerut Isus. Dar viaţa are multe căi de a ne trimite ecoul înapoi. Când îţi construieşti o reputaţie de căutător de greşeli vei vedea că acesta va fi modul în care alţii se vor ocupa de tine. Critica are efect de bumerang. Această condiţie a minţii se întoarce spre tine distrugându-ţi sufletul.

Isus ne învaţă să cultivăm un spirit necritic, să nu ne aşezăm pe scaunul superiorului, să încetăm de a mai fi trestie de măsurat pentru alţii. Dumnezeu nu ne judecă ca şi cum am fi în iad ci prin minunatele merite ale ispăşirii lui Hristos. Duhul Sfânt ştie să judece fără să rănească şi fără să facă vânătăi.

Uneori pierdem în echipă, alteori ca individ, după starturi promiţătoare. Prea mult ulei dintr-o dată nu înseamnă neapărat mai multă maioneză ci, uneori, maioneză tăiată. În Epistola către Filimon, versetul 24, Pavel vorbeste despre Aristarh, Dima, Marcu şi Luca – tovarăşii săi de lucru. Dima a avut şansa să fie companionul celor care au scris împreună trei sferturi din Noul Testament. A pornit cu ei la start. Ce şansă unică! Dar Dima nu a mai trecut linia de sosire. În 2 Timotei 4:10 citim că: „ Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit şi a plecat …”

Dacă dragostea lui Dumnezeu este principiul cerului, dragostea care se sacrifică, iartă, nădăjduieşte, crede, acoperă  totul şi ne cheamă la start, se pare că principiul antagonic este tot dragostea: de lume, de bani, de putere. Dragostea aceasta firească, ce ne face să ne simţim ca aparţinând altei planete este narcoticul care a creat multă dependenţă de păcat şi ne face să scăpăm ştafeta. Singurul remediu pentru a rămâne în cursă: o îndoită măsură de iubire – de sus

Articol semnat de Remus Soare pentru Majesty.ro

Problema zilei de azi este că din cele trei, ne-a rămas în cantităţi îndestulătoare tocmai “realizarea” de care nu avem nevoie. Tiparul e în faliment. Dacă e adevărată statistica spusă de un editor, că în obştea noastră doar 5% citesc iar restul comentează despre ce au citit aceştia, nu avem motive de a spera în triumful iubirii. Busola s-a stricat şi ea. Din mecanismul de funcţionare a ei ne-a rămas în minte doar un cuvânt: pol. Şi căutându-i atracţia, am crezut că o găsim ba pe la pol-iţie, ba prin pol-itică, ba muncind peste măsură pentru un pol în plus. Şi, uite-aşa, am început să devenim eschimoşi bântuind prin polul înfrigurat al existenţei noastre. Am adunat în schimb praful de puşcă. În măcelăriile noastre vegetariene se tranşează carne de tun. Internetul şi alegerile au devenit un fitil care conduce de multe ori la explozie. In urma cu câteva luni am scris un articol la finalul caruia am deschis o lista de rugaciune. Pana acum nu a adresat nimeni nici o solicitare. Dar când se scrie despre fapte ale firii, reale sau imaginare şi se face apel să strigăm, ne place. O facem de-a valma. Ne place mirosul de praf de puşcă şi carnea de tun. Poate animalul acesta are copita despicată şi rumegă şi nu am ştiut eu?

“Cerneala de tipar a fost în competiţie cu praful de puşcă pentru foarte multă vreme. Într-un oarecare fel cerneala a fost handicapată întrucât poţi arunca în aer un om cu pulbere de puşcă doar într-o jumătate de secundă în timp ce iţi trebuie douăzeci de ani să faci acelaşi lucru printr-o carte. Însă praful de puşcă, odată cu victima se distruge şi el în timp ce cartea îşi poate păstra capacitatea explozivă pentru secole”

Articol semnat de Remus Soare pentru Majesty.ro