Cina Domnului
În amintirea Mea
Remus Soare
Ca să nu uiți că pentru tine-am purtat haină
Peste dumnezeiesc veșmânt,
Ocară de scuipat pe-obraz străpuns cu un sărut,
Cunună de păcat pe capul necărunt
Și cruce peste spatele durut,
Să ne-ntâlnim, te-aștept, la Cina cea de taină
Ca un cuminecat și-un renăscut.
Ca să nu uiți ce-nseamnă stânsul în brațe-al crucii
Pân’ la dumnezeiesc oftat,
Plesniri de bici scriind torturii inm pe spate-nsângerat
Și un Neprihănit făcut păcat,
Soldații întrebând la sorți pentru-a Lui haină,
Să ne-ntâlnim, te-aștept, la Cina cea de taină
Ca un a toate Iertător și un iertat.
Când ții fărâma pâinii în palme nestrăpunse
În amintirea vremii de-mpăcat,
Gândește-te la stâncile desprinse,
La ziua când străluminarea în beznă s-a-mbrăcat
Sau la perdeaua ce s-a despicat
Și hai să ne-ntâlnim la Cina cea de taină
Eu în cutremur, tu cutremurat!